Am inceput sa imi recunosc un comportament complet irational.Imi epuizez energia zilnic pe lucuri deloc folositoare…..ce ma ingrijoreaza este ca pun atat de multa pasiune in asta incat momentele in care se intampla incep sa traiesc si un profund sentiment egoist.Cu alte cuvinte nu ma mai intereseaza ce e in jurul meu.
De fapt, intrebarea mea catre mine este cum mama dreaku nu ma motiveaza lucrurile prioritare(prin prioritare inteleg cele pe care viata ti le asterne ca atare), care trebuiesc facute si zac in convalescenta asta in care probabil 90% dintre oameni sunt.Carpe diem my ass.
Marturisesc ca nu am citit poemul lui Horace sa inteleg mai exact la ce se referea, dar mai mult ca sigur sunt in aceeasi categorie cu 99% din oameni care probabil inteleg eronat aceasta fraza.
Ce vreau sa spun este ca asa cum percep eu este o prostie sa traiesti clipa atat timp cat constientizezi impactul derogarii de la rational.Pur si simplu nu merita.Ce faci nu este sufficient de intens sa te faca sa nu te mai gandesti.Deci argumentul rational bate argumentul emotional.
Solutia pe care o vad este urmatoarea.In 24 de ore avem o activitate impartita in rational si emotional.
Eficientizand rationalul si ducandu-l catre performanta pot spune ca iti ramane mai mult timp potential pentru emotional.Cu alte cuvinte zicala lui Horace se transforma pentru mine in “Carpe diem, if u can”.
Daca nu poti, faci parte din ordinarul cotidian al persoanelor intalnite zilnic.Daca poti, te indemn la urmatoarele:Permite-ti sa maximizezi timpul in care poti trai clipa si lumea ti se va asterne la picioare.De la sine.
W/E…..ganduri de 19 Ianuarie.
Nu prea inteleg ce intelegi tu prin “lucruri prioritate”. Cum adica “cele pe care viata ti le asterne ca atare”?
Dupa parerea mea, prioritatile “lucrurilor” decurg din prioritizarea nevoilor in conformitate cu tipologia vremurilor pe care le traim. Adica:
– pe vremea lui Cuza/Alti Voievozi omul de rand avea o singura nevoie: sa manance -> nu moara de foame. Ca atare era interesat de totul din jurul lui, pentru ca natura ii oferea mancare daca o … cultiva. Carpe diem neneaca.
– in zilele noastre, tot omul are alta nevoie ca prioritate maxima: sa-si plateasca creditele la banca. Pt asta are nevoie de bani. Banii se fac muncind (cel putin asta este cazul pt categoria “tot omul” :-(). Asadar mancarea nu mai este nevoia principala, iar banul nu este o nevoie atat de simpla ca mancarea. Banul vine mai greu, vremurile put, asa ca “tot omul” este cuprins de grij pt astfel de “lucruri prioritare”.
Carpe diem. Hmmm. Greu in zilele noastre. Mai simplu pt cei fara datorii la banca, fara guri de hranit pe acasa si alte multe griji la fel de prioritare.
Care sa fie solutia sa “carpe diem”? Pai cred ca sa “carpe diem” in calupuri de perioade scurte (minute, ore, zile, dupa cum ne permitem fiecare), intrerupte de momente cand ne napadesc “lucrurile prioritare”.
Ca doar n-o s-o tinem toata viata in “carpe diem” ca ne strange banca de gat …
Nu cred in “carpe diem if u can”. “Yes u can”, dar mai fa si niste pauze ca mori de foame/ iti ia banca mamaliga de la gura …
Mai bine ai muncii la o multinationala ….ca sa nu mai ai senzatia ca nu esti bun de nimic….de exemplu la VAS-uri ca sa-ti folosesti mintea la maxim
CE ZICI MR. PANDREA
Salutari de Cristi & George
Ce sa zic…e o idee, dar nu o solutie
esti o maimutica sentimentala la origini dar ai suferit modificari de comportament datorita societatii asteia capitaliste-competitive fara sentiment whatever…
poate ai ajuns in momentul in care ai nevoie de un shaman.
nu marihuana frate.
shaman.
Seize the day and place no trust in tomorrow
zice poetul
adica traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima zi din viata ta
p.s. love your motto from Nietzsche 😉
Inteleg destul de bine ceea ce ti se intampla
Mi-e cunoscut!
Poate ca nu e ok sa ne impartim intre rational si emotional… nushtiu zic si eu.
De ce nu incerci sa vezi viata altfel: in loc de albus si galbenus sa vezi un chaude d’oeuf.
Orientalii zic ca viata e ca un rau: tu cel care ai scris postul de mai sus, nu mai esti acelasi cu cel care citeste randurile astea… viata curge, ne transformam in fiecare minut in altcineva…