In urma cu ceva timp m-am mutat din considerente geografice dintr-o zona marginasa a Bucurestiului in alta zona marginasa din acelasi oras.Sa le spunem Zona 1 si Zona 2.Complet irelevante denumirile reale.

Zona 2 a venit atasata cu un parc si un lac.Dupa ce am semnat contractul pentru noua locuinta ma si vedeam trezindu-ma dimineata ca in filme si alergand in parc sau pe malul lacului dupa caz.Pff…ce imagini ma invadau, de Holywood-ul functioneaza se pare in capul meu.

Au trecut 4 ani.Nici macar o iesire sa alerg dimineata.Au fost tentative esuate seara, dar niciodata nu am avut vointa necesara sa ma scol dimineata si sa alerg inainte de a pleca la servici.Niciodata nu am reusit sa parcurg acest exercitiu de vointa si sa-mi demonstrez ca pot.Niciodata.

Astazi de dimineata mi-am luat “inima in dinti si vointa-n cuc”, m-am trezit dimineata si am fost sa alerg.Evident nu am alergat mult dar am descoperit ca a contat foarte mult pentru mine faptul ca in sfarsit am reusit sa-mi ating visul din momentul semnarii contractului.Da stiu, e dureros ca au trebuit sa treaca 4 ani pentru a-mi face cadou realitatea acestui vis banal.

Mentionez ca am avut o zi excelenta la serviciu, am fost plin de energie si m-am simtit foarte bine.

Gandindu-ma peste zi la subiectul in sine, am devenit din ce in ce mai curios.Aceasta experienta trebuie repetata.Evident nu sportul de dimineata, sport poate sa faca toata lumea.

Am stat putin si mi-am imaginat toate visele care devin realitate in urma unui anumit exercitiu de vointa.Acele actiuni care ne cresc anduranta, care pe langa experienta acumulata cladesc acea incredere ca putem realiza orice, oricand si cu oricine.Acea forta care te face campion.Acea forta care te transforma si te face sa iubesti sa atragi performanta si care te invata sa eviti zilnic media.

Gandeste-te cum ar fi ca acei 4 ani sa fie 1 luna, iar in fiecare luna sa fac realitate inca un vis.

Pe mine m-a pus serios pe ganduri…

End.